Valori Biblice
valori biblice
Scriptura - proclamarea fără reținere a autorității ei
Scriptura - autoritatea lui Dumnezeu și garantul sănătății bisericii.
Vom proclama ferm și fără teamă adevărul despre Dumnezeu și Evanghelia Sa, predicând Scriptura în context, cu o dependență totală de Duhul Sfânt în a aduce schimbare înspre viața veșnică.
Predicarea proclamativă, expozitiva si aplicațională:
-
proclamativă – predicarea Cuvântului lui Dumnezeu cu autoritate și îndrăzneală în puterea Duhului Sfânt a textului biblic. (kerruso – cuv. greacă).
1 Tesaloniceni 1:5 “În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală. Căci știți că, din dragoste pentru voi, am fost așa printre voi.”
-
expozitivă – explicarea organizată a unui material; explicarea verset cu verset a textului biblic ținând cont de contextul versetului, contextul istoric, doctrinal, gramatical. „Iată ce înseamnă textul”. “Atunci și Acolo”
1 Corinteni 9:20-23 “Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.”
Abordări diferite în funcție de context (diferite contexte: istoric, social, chiar doctrinal etc.)
-
aplicativă – determină un răspuns în viața ascultătorului; noi ne dorim nu doar informare, ci transformare. “Iată ce înseamnă textul pentru tine”. “Aici și Acum”
Iacov 1:22 “Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelandu-vă singuri.”
2 Timotei 4:2 “predică Cuvântul; fii pregătit la timp potrivit sau nepotrivit; mustră, corectează, încurajează cu toată răbdarea și învățătura!”
Închinare pasionată, “în duh și în adevăr”
Ne vom uni vocile și viețile cu închinători din orice neam și limbă pentru a înălța Numele lui Isus Cristos, ca răspuns la măreția Lui.
Oamenii lui Dumnezeu sunt chemați să I se închine – să experimenteze prezența Sa în mijlocul lor și puterea Sa supranaturală la lucru în viețile lor. Când oamenii lui Dumnezeu se adună împreună pentru a I se închina, Dumnezeu Își manifestă gloria în mijlocul lor și totul se schimbă: oamenii aceia ajung ucenici curajoși care împărtășesc Evanghelia și devin “contagioși” pentru comunitatea în care trăiesc.
Ioan 4:23-24 „Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”
Rugăciune ferventă
„…cum aveau obiceiul” – Faptele Apostolilor.
Îl vom căuta pe Domnul, voia Sa și calea Sa cu inimi smerite înaintea Lui, încrezându-ne în planul Său.
Când rugăciunea nu e doar un program bisericesc, ci face parte din viața ucenicilor Domnului Isus, ceva se întâmplă: promisiunea Domnului Isus din Ioan 14 se împlinește.
Ioan 14:12-13 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru ca Eu Mă duc la Tatăl; și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.”
Efeseni 6:18 “Rugați-vă întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții.”
1 Tesaloniceni 5:17 “Rugați-vă neîncetat!”
Orbii văd Evanghelia lui Isus, iar cei slabi umblă spre Cristos. Bolnavii sunt vindecați în Numele lui Isus, iar surzii aud vestea bună. Rugăciunea nu e doar o invitație de a experimenta prezența lui Dumnezeu, ci mai degrabă e o invitație de a împărtăși prezența lui Dumnezeu.
Vom invada întunericul lumii pierdute proclamând adevărul despre Isus și demonstrând compasiunea Sa local și global.
Efeseni 6:19-20 “Rugați-vă, de asemenea, și pentru mine, pentru ca, atunci când vorbesc, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei ambasador în lanțuri sunt! Rugați-vă s-o pot vesti cu îndrăzneală, așa cum trebuie.”
Evanghelizare neînfricată/cu îndrăzneală, ca mod de viață
Ucenici, nu doar simpatizanți
Ne vom dărui fără reținere multiplicării și maturizării ucenicilor lui Isus pentru a urmări împreună asemănarea cu Cristos.
Efeseni 4:11-15 „Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, pastori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”
Plantare strategică de biserici
Vom planta biserici – comunități neobisnuite – dedicate închinării lui Dumnezeu, formării de ucenici și trimiterii lor în lumea ce se află în disperată nevoie de Cristos.
Misiunea bisericii, potrivit modelului biblic, nu s-a rezumat doar la evanghelizare, ci mai degrabă la plantare de biserici, astfel încât, oriunde apostolii evanghelizau ei concomitent puneau și bazele unei noi biserici.
De aceea biserica este cadrul în care se formează ucenicii, iar focalizarea noastră în misiune va fi în primul rând plantarea de biserici și apoi alte lucrări para-bisericești.
În Matei 16:18, Isus spune: "Îmi voi zidi Biserica, iar porţile Locuinţei Morţilor n-o vor birui"
Biserica lui Cristos se manifestă prin Biserici locale care au aceleaşi atribuţii ca şi Biserica în ansamblul ei. Biserica locală este comunitatea oamenilor născuţi din nou de Duhul Sfânt prin credinţa în jertfa Domnului Isus Cristos, uniţi şi organizaţi sub o conducere spirituală pentru: glorificarea lui Dumnezeu prin închinare (rugăciune, cântare, Masa Domnului, dărnicie ş.a.m.d.); zidirea sufletească a credincioşilor prin echipare, învăţătură şi părtăşie (Efes. 4:11-16); evanghelizarea celor nemântuiţi prin Cuvânt şi trăire (1 Cor. 11: 18-20; Evrei 10:25).
Matei 28:19-20 “duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!”
Noi credem că este ținta, datoria, și privilegiul fiecărui credincios și a întregii comunități locale de credincioși să-L slăvească pe Dumnezeu răspunzând activ chemării Marii Trimiteri a lui Isus Cristos de a face ucenici din toate neamurile (Matei 28:19-20).
Bisericile plantate sunt chemate la rândul lor să facă același lucru, să planteze alte biserici pentru generațiile viitoare și spre slava lui Dumnezeu.
De aceea, vom susține plantări de biserici care au viziunea plantării altor biserici.
Conducerea prin prezbiteri
Credem că modelul apostolic de conducere a bisericii este echipa de presbiteri (conducere presbiteriană), oameni calificați de Dumnezeu, cu trăsăturile din 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9.
Convingerea noastră e că presbiterii noi trebuie să fie aleși de către presbiterii existenți si confirmati împreună cu biserica, după un proces minuțios și nu grăbit de evaluare.
Presbiterii vor da socoteală bisericii de activitatea lor periodic.
1 Petru 5:1-3 “Așadar, eu, ca un bătrân, martor al suferințelor lui Cristos și părtaș al slavei care urmează să fie descoperită, îi îndemn pe cei bătrâni dintre voi: păstoriți turma lui Dumnezeu, care este printre voi, supraveghind-o nu din obligație, ci de bunăvoie, așa cum vrea Dumnezeu, nu fiind lacomi de câștig, ci dornici să slujiți, nu ca unii care stăpâniți peste cei ce v-au fost încredințați, ci fiind exemple pentru turmă.”
Principii Specifice
1. Biserică relevantă
Dumnezeu a hotărât ca, prin Biserică, să fie revelată azi
„înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu după planul veşnic, pe care l-a făcut în Cristos Isus, Domnul nostru.” (Efeseni 3:10-11).
Așadar, credem că după modelul Domnului Isus, revelația lui Dumnezeu trebuie să fie exprimată în limbajul de “azi”, relevant generației și contextului în care trăim, dar într-un mod biblic.
Biserica revelează relevant planul lui Dumnezeu.
Relevanță nu inseamnă doar a fi contemporan, ci mai degrabă a vesti Evanghelia într-un mod actual, accesibil și într-o atitudine biblică de smerenie, slujire și sacrificiu.
Fără a compromite esența adevărului Scripturii, vom căuta să fim relevanți, astfel încât să putem transmite mesajul biblic pe înțelesul oamenilor cărora ne adresăm, să poată înțelege semnificația lui și să-l poată pune în practică în viețile lor.
Întocmai cum apostolii au vestit aceeași Evanghelie în forme diferite (1 Corinteni 9:16-23), în funcție de contextul istorico-social în care a fost expus, la fel ne dorim și noi sa fim relevanti pentrul contextul de azi al orașului Cluj Napoca.
Așadar, accentul bisericii noastre va fi unul actual, accesibil si cu o atitudine biblică, fiindcă Dumnezeu ne-a chemat să slujim generației contemporane nouă.
2. Lucrarea cu copiii – o oportunitate, nu o nevoie
Lucrarea cu copiii va fi intotdeauna o prioritate în biserica noastră. Isus a spus:
„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!” Luca 18:16.
Aceștia sunt bine veniți deoarece Dumnezeu are să le spună și lor ceva despre cum au fost creați și de ce, cum ar trebui să trăiască în această viață și cum anume Evanghelia poate să le transforme viața; toate acestea contextualizate în funcție de vârsta copilașului. Credem că în principal această responsabilitate a fost încredințată părinților, însă biserica locală poate și trebuie să susțină acest proces.
Scopul lucrării cu copiii la Biserica Deo Gloria Cluj este ucenicizarea; nu o ucenicizare care are în vedere mai întâi schimbarea comportamentului, ci a inimii.
3. Dărnicia
Dărnicia către Biserica (sau “zeciuiala”), constă în aplicarea practică a Cuvântului lui Dumnezeu din Maleahi 3:10:
„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.“
Pe acest principiu, fiecare membru al Bisericii Deo Gloria va dărui o parte constantă din veniturile sale către lucrarea bisericii, pentru buna desfășurare a activităților ei.
Dărnicia, o practică menționată in Noul Testament (2 Corinteni 9), trebuie să aibă ca rădăcină o atitudine de generozitate și bucurie a inimii, și nu o constrângere:
„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci <<pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu>>”
4. Evaluarea periodică și intențională
Noi credem că orice lucrare spirituală sănătoasă trebuie să fie orientată pe scop și astfel să aibă obiective măsurabile care pot fi evaluate. Eficiența în lucrarea bisericii este o cerință biblică și de aceea, evaluările se vor face intenționat și periodic, în funcție de necesitățile și criteriile stabilite de conducerea bisericii.
5. Prioritatea familiei
Într-o societate vitezistă, supraaglomerată și înecată în spiritul de inversare al valorilor, familia este deseori sacrificată de dragul carierei, îmbogățirii, sau chiar și a lucrării. Noi credem, potrivit învățăturilor Scripturii, că prioritățile omului trebuie să fie in urmatoarea ordine: 1. Dumnezeu; 2. Familie; 3. Muncă/lucrare.
Datorită păcatului și firii pământești care mereu încearcă distorsionarea valorilor și priorităților divine, credinciosul este într-o permanentă luptă în înțelegerea și menținerea acestor priorități.
Știind că de obicei credincioșii țin cont de locul suprem pe care Dumnezeu trebuie să-l dețină în viața lor, dar văzând lupta pe care o duc în a prioritiza familia, noi vrem să-i ajutăm, și astfel în biserica noastră vom lupta împreună pentru menținerea familiei ca o prioritate în fața celorlalte lucruri și ispite omenești.
6. Unitatea în diversitate
Având un caracter universal dar și local, biserica este formată din credincioși care provin din culturi și generații diferite, dar care, deși diverși, sunt uniți în jurul aceluiași scop și a aceleași esențe. Scopul este Glorificarea lui Dumnezeu, esența este Evanghelia lui Isus Hristos.
De aceea, noi recunoaștem principiul unității în diversitate, afirmând prin acesta că funcția – glorificarea lui Dumnezeu – este mai importantă decât forma – modul prin care bisericile și credincioșii aleg să-l glorifice în contextul din care provin. Noi vom pune accentul pe funcție și vom respecta formele, chiar dacă ele diferă de cele cu care suntem noi obișnuiți.
Astfel vrem să evităm cele două extreme: – liberalismul, care neagă importanta Evangheliei, a funcției care nu este negociabilă și ar trebui să ne unească, și – legalismul care neagă diversitatea și ridică forma la nivel de absolut, pledând pentru uniformitate în conformism, mai degrabă decât unitate în diversitate. Ambele curente au fost criticate în Scripturi și de aceea și noi ne vom lupta să le evităm.
7. Calitatea înainte de cantitate
Formarea de ucenici este misiunea bisericii noastre, dar ținta finală nu este cantitatea, ci calitatea ucenicilor.
De aceea procesul formării ucenicilor va fi monitorizat și evaluat în permanență, urmărind ca elementele fundamentale în formarea unui ucenic să fie implementate în întregime în viața fiecărui credincios/membru al bisericii.
8. Lucrul în echipă
Dumnezeu a lucrat mereu în echipă. Începând cu exemplul Sfintei Treimi, continuând cu exemplul familiei (bărbat, femeie, copii), până la formarea bisericii (un trup cu mai multe mădulare) sau conducerea bisericii (prezbiterii, nu doar un pastor/preot) chiar și în lucrarea ucenicilor (care au fost trimiși doi câte doi) – mereu găsim spiritul de echipa prezent în Scripturi.
Lucrul în echipă presupune unitate în diversitate la nivelul lucrării bisericii, adică suntem uniți în realizarea unui scop comun dar după modelul lăsat de Duhul Sfânt care, în biserica/lucrare, dă daruri diferite, funcții diferite, responsabilități diferite, autoritate diferită.
Îmbinarea armonioasă a tuturor acestor aspecte contribuie la realizarea scopului lui Dumnezeu în lucrarea bisericii.
9. Supranaturalul
Credem în lucrarea plenară a Duhului Sfânt și suntem convinși că aceasta se va face conform cu Scripturile, mai ales într-o ordine determinată de Același Duh Sfânt (1 Corinteni 14:33).
Plecând de la aceasta premisă, vom urmări lucrarea Duhului Sfânt prin echilibrul Scripturii, și nu prin libertinismul uman.
10. Consilierea biblică
Consilierea biblică este procesul prin care biserica încearcă să rezolve problemele și poverile credincioșilor săi. Ținând cont că în societatea contemporană sunt răspândite multe perspective de înțelegere, abordare, vindecare și rezolvare a problemelor vieții, noi credem că în Scriptură,
Dumnezeu ne-a lăsat esența și uneltele necesare rezolvării oricărei probleme omenești.
De aceea, în procesul de analiză și soluționare a problemelor și poverilor vieții, abordarea noastră va fi una biblică, nu integraționistă, evaluând toate simptomele dar și soluțiile propuse prin prisma adevărului Scripturii.
11. Integritatea morală
Lucrarea bisericii cere caracter, convingeri, compatibilitate și competență.
Fundamentul lucrării noastre este integritatea morală a membrilor și slujitorilor bisericii, o lucrare inițiată de Cristos și garantată tot de El.
Recunoscând că suntem pacatoși cu toții, înțelegem harul lui Dumnezeu – mântuirea doar prin Cristos, și de aceea vom căuta mereu să-L onorăm pe Dumnezeu printr-o trăire în Duh, și nu după îndemnurile firii.